Excursie pe Valea Jiului

Prima zi de primăvară din 2016 o încep cu  o călătorie cu trenul pe ruta Deva-Craiova. Ajung în gara din Deva la ora 6:30 dimineața și merg să îmi iau bilet. Doamna de la care cumpăr, zâmbește foarte amabil. Se face ora 7:10 și trenul părăsește încet dar sigur Deva.  Drumul este liniștit, vagonul în care stau sunt doar eu și o domnișoara, care obosită se pune la un mic pui de somn. Eu imi iau revista de Travel să o termin de citit. Un articol interesant în această revistă are ca personaje principale, o familie care dorește să meargă în Chile, Patagonia să se aventureze în Parcul Național Torres Del Paine, pe o perioadă de 4-5 zile.

Mai citeam, mai trageam o privire pe geam și vedeam din depărtare Munții Retezat plini de zăpadă și mă gândeam ca la vară să vizitez și eu Parcul Național Retezat și să trăiesc o experiență asemănătoare familiei din Patagonia.IMG_20160301_080037

Priveam munții care încojurau zona și îți dădea impresia că ei te protejează de ceva rău. Priveliștea este încântătoare. Nu am putut rezista să nu fac câteva poze cu telefonul care într-adevar nu are perfomanța unui aparat foto, dar suficient de bun pentru mine. Termin revista de citit și simt că Moș Ene vine și pe la mine chiar dacă e dimineață.

La fiecare gară pe lângă care trecem se vede câte un controlor care supraveghează peronul, dacă totul este în regulă pentru a trece trenul fără probleme. Fiecare controlor este îmbrăcat corespunzător, un costum albastru și pălărie. Dacă te uiți la ei, par plictisiți și se întreabă câte trenuri mai trec prin gara lor, dar totuși sunt atenți și își fac treaba corespunzător, fără să exprime oboseală sau alte stări.

Îmi programez ceasul să sune peste 40 de minute ca să nu ratez  priveliștea către  Mănăstirea Lainici. Reușesc să adorm vreo 20 de minute. Când mă trezesc, mă uit pe geam și văd că am ajuns în Petroșani.

În vagonul nostru aproape gol urcă doar o doamnă cu părul blond și destul de aranjată pentru o călătorie cu trenul. Se așează lângă mine și se pune să doarmă. Eu , ca un copil mic încep să fotografiez și să filmez tot ceea ce se vedea pe geam ca și cum ar fi prima dată când merg pe această rută (chiar dacă eu am mers de când mă știu pe ruta aceasta cu trenul).  Între Livezeni Și Bumbești-Jiu(cu trecere prin Parcul Național Defileul Jiului) ne întâlnim cu aproximativ 45 de tuneluri săpate în stâncă  foarte lungi. Dacă te uiți pe geam în jos vei observa că între șine și prăpastie este o distanță foarte mică.

Valea Jiului este o minune a României. În prezent, râul care îi dă numele  zonei,  are un debit nici prea mare nici prea mic, dar acum foarte mult timp când nu era populată zona, râul era de câteva ori mai mare și mai puternic.

Foarte atentă la drum, observ că ne apropiem de gara din Lainici. Este o gară foatre mică dar are un farmec pitoresc pe care trecerea anilor își spune cuvântul. Filmez  intrarea în Lainici aștepând să văd la ieșirea din tunel Mănăstirea Lainici. Ca de obicei, panorama îți răsfață ochii.

Poți să intuiești că ai trecut de Valea Jiului când vezi că nu mai sunt tunele și atunci ști că nu mai e mult și te apropii de Târgu-Jiu. De aici drumul devine liniștit și în jur sunt numai câmpii. Până la Craiova mai sunt aproximativ 2 ore. Nici în Târgu Jiu nu se urcă decât o persoană în vagonul nostru și toți care suntem în el, stăm aproape de ușa, nu stăm răsfirați.

Mai sunt 2 stații: Târgu Cărbunești și Filiași. Am trecut  cu mașina și cu trenul prin Filiași dar nu m-am oprit niciodată să vizitez împrejurimile.

Chiar dacă pe parcurs, trenul a mai avut întârzieri ajunge la timp în Craiova. Un punct de reper care îmi indică apropierea de Craiova este Termocentrala de la Ișalnița. De acolo și până în gară este doar o distanță de aproximativ 10 minute.

Acestă excursie pe Valea Jiului este frumoasă și la întoarcere dar din păcate, returul  este seara și noaptea și nu ai parte de aceeași priveliște la fel ca ziua, dar tot are farmec mai ales iarna.

Dacă la dus nu sunt prea multi călători, la întoarcere este plin, cel puțin în compartimentul în care stai. Cei care ne repartizează locurile se gândesc că ne-ar fi urât singuri și ne pun câte 4-5 într-un compartiment și rămân libere câte 2-3 compartimente.  Dar un avantaj al călătoritului cu trenul este că poți să te muti, asta dacă ai unde.

Această călătorie de 5 ore am luat-o drept o excursie în care îmbini transportul cu agrementul. Nu contează că nu te poți opri să vezi mai în de aproape, imaginația te poate purta departe și te poți opri de câte ori vrei să vezi totul în detaliu.

IMG_20160301_100940

Transformă-ți și tu simpla călătorie într-o excursie!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s