Testimonial SuperBlog

Am participat pana acum la 4 editii SuperBlog, dintre care 3 le-am dus cu succes pana la capat. In aceasta editie am reusit ceea mi-am propus de la bun inceput – nu am avut nici un punct penalizare. Poate pentru unii pare ceva insignifiant- de ce ai avea penalizari? La Editia Spring SuperBlog 2017, am avut o perioada foarte aglomerata si imi voiam la un moment dat sa renunt, dar profesoara mea Silvia Puiu – Rayuela – m-a incurajat sa duc toate probele pana la capat si sa fiu finalista. Ii multumesc foarte mult pentru incurajare si pentru ca mi-a fost mereu alaturi. 

Fiecare editie este speciala: cunosc bloggeri, companii, invat ce inseamna sa scrii despre produse si servicii cu care in viata de zi cu zi nu m-am intalnit. Este o experienta de neratat si ii indemn pe toti cei care au blog sa se inscrie in aceasta competitie, nu pentru premiile acordate ci pentru a se autodepasi. 

Vreau sa le multumesc tuturor celor care au facut aceasta editie sa fie speciala: superblogeri, sponsori si organizatori. Ii multumesc Claudiei Patrascu pentru a fost atenta cand greseam si ma ajuta sa remediez situatia. Imi pare rau ca nu sunt astazi cu voi, dar va felicit pe toti si sper sa ne intalnim la urmatoarea gala, dar cine stie poate ne vom intalni si mai devreme.

In randurile ce urmeaza veti regasi impresii ale superblogerilor din aceasta editie:

Oana Pana, autoarea blogului Hr Passion oanahrp.com

Pentru mine Superblog a însemnat o ieșire din zona de confort pentru că a trebuit să fac fata deadline-urilor, să scriu mereu creativ, pe teme variate. A însemnat si oportunitatea de a cunoaște oameni faini, care m-au sfătuit ori de câte ori le am cerut sfatul, au apreciat sau criticat sincer articolele mele, ajutandu-ma astfel sa îmbunătățesc stilul de a scrie.

Pasare Rodica Mihaela – Jurnalul iubirii

Sunt finalist Superblog 2018, am reusit sa duc pana la capat o noua provocare marca Superblog  si sunt foarte mandra de mine. Pentru mine e a treia editie la care particip si pe care o duc pana la capat(eu sunt capricorn si nu renunt niciodata) si satisfactia este imensa, ma bucur ca mi-am facut curaj sa ma inscriu in competitie dupa cativa ani de absenta, ultima mea participare a fost in 2014. Va multumesc tuturor pentru emotiile pe care le-am trait cu fiecare nota primita, sponsorilor pentru aprecierea articolelor mele, chiar daca am castigat un singur premiu, a fost exact cel pe care mi-l doream si sunt foarte fericita. Ii multumesc Claudiei pentru rabdare, trebuie sa-mi zica si mie secretul ei. Dar gata, ca nu suntem la Oscar, ne vedem la Gala. La multi, multi ani frumosi si creativi SuperBlog si Superbloggeri.

Emil Calinescu – emilcalinescu.eu

Nu am simtit ca a fost editia aniversara, pt mine a fost o editie Super Blog ca oricare alta. Pe de-o parte, a fost o editie buna pt mine pt ca am luat ceva premii. Pe de alta parte, locul in clasament actual, nici  macar top 30, nu ar trebui sa ma faca sa gandesc astfel.

Pe de alta parte, este editia in timpul careia mi-am completat echipa de fotbal. Si, pt ca s-a putut, am putut sa-mi trimit si ultimul dintre copii, HalestEmil.ro, la produs. Caci un astfel de tata sunt eu: unul care-si trimite copiii la produs. Care copii, cinste lor, fac ce le spun eu 🙂

Oana Racaru  – travelholyc.com

Ce a însemnat pentru mine experiența SuperBlog 2018? Pentru un boboc în primul lui an de blogging, a însemnat foarte multe!

Scriu aceste cuvinte la o oră după ce am urcat ultimul articol pe platforma concursului SuperBlog. Ciudat, pe parcursul acestor două luni m-am gândit destul de des la cum va suna o rememorare nostalgică a acestei perioade. În ciuda stresului că la două-trei zile trebuia să public un nou articol, bine informat, dar și creativ, cumva știam că la final… îmi va fi dor.

Îmi amintesc ziua când am decis să mă înscriu la această competiție. Aveam mari îndoieli legate de stilul meu de a scrie, de a fi pe placul publicului, mai ales al sponsorilor. Primele note bune am crezut că sunt noroc chior. Până când am văzut că se tot repetau. Bineînțeles, deseori era frustrant să am fix punctajul de după premii. Până când am luat și suta. Exact când mă obișnuisem cu locul ăla călduț am văzut 100 de puncte în dreptul blogului meu. Cea mai fericită zi! Fiind singură în cameră, am început să sun și să trimit mesaje, simțind nevoia să împart bucuria! Așadar, ce am făcut în aceste două luni?!

Am construit case, mi-am asortat piese vestimentare, mi-am redecorat casa, am devenit bucătar, am fost prin Japonia, Patagonia, Roma și Thailanda, m-am pregătit iarăși pentru prima întâlnire, (m-)am educat financiar și am donat, am fost supererou, am mâncat sănătos, mi-am îngrijit tenul corespunzător și nu numai. Toate, doar participând la SuperBlog. Am rămas cu o mulțime de informații interesante, acum știu ce acela un certificat energetic, din ce se compun uniformele doctorilor, câte tipuri de acoperișuri există, câtă nevoie are o mașină de piese originale sau ce calități are un storcător bun de fructe.

Dincolo de note, critici, ce aș fi putut face mai bine, stau câteva lucruri mult mai importante din viața mea de blogger și scriitor. Pentru mine SuperBlog a însemnat o confirmare. O confirmare că ce fac e bine sau că măcar sunt pe drumul cel bun. O confirmare că articolele mele merită citite și că sunt apreciate. O confirmare că atunci când un articol pe săptămână mi se părea obositor, acum pot scrie cu lejeritate un articol la două zile.

SuperBlog mi-a oferit multă încredere în mine ca blogger, în blogul meu, în gândirea și imaginația mea și în pasiunea de a scrie.

Și mi-a mai oferit un grup de oameni minunați, pe care chiar dacă nu i-am cunoscut în viața reală, i-am cunoscut și mai bine prin blogurile lor – prin blog lăsăm orice mască deoparte, fie că vrem sau nu, și apărem exact așa cum suntem. Astfel, am cunoscut oameni talentați, muncitori, perseverenți, creativi, cu simțul umorului, deschiși la minte, de la care am simțit că am ce învăța pe tot parcursul concursului.

Vreau să le mulțumesc celor care au făcut posibil să ne afirmăm, să evoluăm cu ajutorul acestui concurs. Mulțumesc Claudiei și echipei din spate pentru modul de organizare, pentru răbdare, onestitate și bucuria de a ajuta pe care le-am văzut întotdeauna în mesajele de pe grup. Pe 22 decembrie TravelHolyc împlinește un an. În 2017, pe vremea aceasta, nu m-aș fi gândit că voi ajunge așa departe.

Este un an în care am primit și aprecieri, dar și critici. Evident, pentru mine, cele din urmă au cântărit mai mult decât ar fi trebuit. E și normal, am multe de învățat ca blogger începător. Dar SuperBlog mi-a oferit o super putere: aceea de a persevera, de a învăța continuu și de a nu renunța la această pasiune a mea, care îmi umple inima și sper să facă același lucru și pentru cititorii mei!

Echipa Expressoft

A fost greu, a fost frumos, a fost o experienta WOW la editia aniversara a competitiei Superblog – cea mai longeviva si respectata competitie de blogging creativ din Romania!Stiam mecanismul de desfasurare, citiseram articole si enunturi ale probelor din editiile anterioare, totul parea floare la ureche pentru un sponsor: lansezi proba, citesti articolele, acorzi notele si gata. Toata lumea este fericita ?

Surpriza, insa! Foarte multe articole inscrise la proba noastra: “Restaurantele inteligente – misiune posibila!” – 98 de articole ale bloggerilor care au acceptat provocarea de a scrie despre cum considera ei  că pot soluțiile  Expressoft Technology (echipamente specializate pentru HoReCa + software personalizat + instalare, training și suport tehnic 24/7) să ajute un restaurant de orice tip să devină mai eficient și mai profitabil, iar consumatorii să fie serviți elegant, facil și rapid, având astfel toate motivele să revină.

Am avut astfel sansa de a citi 98 de advertoriale creative despre o tema de nisa  si fiecare articol a spus doua povesti: a temei propuse de noi si a felului in care autorul articolului a tratat proba restaurantelor inteligente, din toate punctele de vedere. Jurizarea a fost nu grea, ci foarte grea pentru ca ne–am dorit  mult sa fim corecti fata de absolut toti bloggerii care cred ca este posibil sa avem restaurante inteligente ?.

Intr-adevar,  #POSrestaurant, #marcajmobil si #gestiunestocuri nu sunt tocmai subiecte la ordinea zilei, astfel ca efortul bloggerilor inscrisi la aceasta proba a fost cu atat mai dificil! Pentru ca au fost mai multe articole exceptionale pe care nu le puteam lasa nepremiate, am decis sa suplimentam premiile oferite. Astfel, exista cate 2 castigatori pentru premiul II, respectiv premiul III!

Articolul plin de originalitate, umor, istorie si inovatie, care a castigat Premiul 1 este: 

https://cristinadinmoinesti.wordpress.com/…/la-masa-cu-car…/ 

Articolele foarte frumoase, cu multa coerenta si mesaj clar, care au castigat Premiul 2 sunt:

• http://blog.iuliakelt.ro/cum-s-a-schimbat-antonel-stavrache/
• https://codrutaromanta.ro/…/controlul-afacerii-in-timp-rea…/ 

Articolele foarte interesante, care ne-au transmis povestea stilului de viata si munca din 2 perspective diferite – pamanteana si spatiala si au castigat Premiul III sunt:

• https://www.dincolo-de-nori.ro/…/statia-spatiala-romaneasca…
• https://transmiteri.wordpress.com/…/echilibrul-intre-prest…/ 

Mai mult, juriul nostru, a decis acordarea a 3 mentiuni:

• Mentiune pentru promovarea solutiilor software romanesti in anul Centenarului: https://venividiamo.com/don-giovanni-restaurantul-in-viitor/

• Mentiune pentru creativitate si umor: https://gigiel.wordpress.com/…/10/25/poveste-din-orasul-meu/ 

• Mentiune pentru ingeniozitate: https://opisicaneagra.ro/ai-un-restaurant-alege-un-meniu-s…/ 

FELICITARI, VOUA TUTUROR! Pentru pasiunea voastra de a scrie, pentru curajul de a documenta si crea articole remarcabile care ne-au pus serios in dificultate. Pentru lejeritatea cu care ati povestit despre un subiect tehnic!

Felicitam de asemenea cu admiratie toti bloggerii inscrisi in competitia Superblog – o competitie de anduranta in care creativitatea, tenacitatea si perseverenta aduc surprize frumoase! Gandurile noastre bune se indreapta in egala masura si catre Claudia Patrascu si Albert Budica – organizatorii meticulosi si minunati ai acestei super-competitii. Intotdeauna alaturi de bloggeri si de sponsori, in modul profesionist, elegant si echilibrat care reprezinta cartea lor de vizita!

Ne-am bucurat sa descoperim, deocamdata doar virtual,  o comunitate de oameni pasionati, creativi si frumosi carora le dorim cu drag Sarbatori frumoase, cu sanatate, tihna si bucurie in suflet si in gand!

La multi ani frumosi!

Florina Cordos –florinacordos.ro

În ultimele 2 luni am simțit că am participat la un maraton. De fapt cred că nu fac nici o greșeală dacă îl numesc maraton. A fost un maraton de articole încărcate în platforma SuperBlog. 

Am aflat de SuperBlog în toamna anului trecut și de atunci am devenit dependentă. 

La prima participare mi-am dorit să scriu la toate articolele din concurs, respectând toate termenele limită și am reușit. Bucuria primei participări a venit nu doar prin faptul că am reușit să scriu la fiecare probă, fără să depășesc termenele limită și astfel să primesc puncte de penalizare, dar m-am și clasat pe locul 50, ceea ce pentru mie a fost wow.

La a doua participare cea din primăvară, am primit și primele puncte de penalizare. În primăvară am început și un colegiu, aici la Londra și eram implicată și într-un proiect, iar pe lângă responsabilitățile de mămică și soție, mai aveam și un serviciu,astfel probele de la Spring SuperBlog 2017, au fost puțin neglijate. Am terminat competiția tot în calitate de finalist, întrucât am reușit să scriu la toate probele, însă cu un punctaj mai scăzut și astfel m-am clasat în jurul locului 60. 

De această dată, la cea de a treia participare SuperBlog se pare că a fost mai cu noroc sau mai bine zis mi s-au aliniat astrele ?

În ciuda faptului că mai bine de jumătate din articolele scrise pentru această competiție au fost încărcate în platforma SuperBlog cu puțin timp înainte de deadline, uneori chiar 5 minute, se pare că acest lucru mi-a purtat noroc. Am terminat competiția pe locul 39. Sunt foarte mândră de rezultatul meu. Asta înseamnă că pentru ediția viitoare am un nou obiectiv ?

Acum, la final de competiție, respir totuși ușurată, însă în același timp îmi lipsește adrenalina.  De fapt, asta înseamnă SuperBlog: adrenalină, oameni faini și extrem de diferiți cu idei care mai de care mai ingenioase. SuperBlog mai înseamnă termene limită și cerințe tehnice. Nu în ultimul rând, SuperBlog înseamnă Claudia și Albert, oamenii frumoși din spatele acestui proiect.  În afara competiției SuperBlog, scriu pe blog când și când, fără un program anume, însă în perioada competiției, 3 articole apar săptămânal pe blog, ceea ce mă încântă. Acum la final acestei ediții, sper să-mi fi creat un obicei în a posta pe blog măcar de 2 ori pe săptămână. Acesta ar fi marele meu câștig al competiției. 

Mulțumesc organizatorilor pentru posibilitatea de a participa și vă mulțumesc vouă, celor ce îmi citiți articolele și mă susțineți.

Radu Tuglea – Dincolo de Nori

Dragilor, când m-am apucat de povestea asta, de SuperBlog 2018, n-aș fi pariat nici măcar o ceapă degerată că voi reuși să ajung la capăt. Aproape jumătate din probe au fost concepute, schițate, pe holul de la oncologie, radioterapie sau așteptând la ușile diverselor cabinete medicale pe la care m-am tot plimbat. Cealaltă jumătate, în perioada de recuperare și doar Dumnezeu știe care a fost mai grea. Cum, necum, voi superbloggeri mi-ați dat putere și ambiție să merg mai departe. Și cred că această ediție m-a ajutat să evit o depresie.
Claudia, Albert, vă felicit pentru această ediție aniversară. Mai multe, la gală.

Mirela Marin – uniquebymm.ro

Bun găsit! Timp de două luni v-am purtat în călătorii exotice, am vizitat magazine online, am învățat împreună lecții despre economisire sau am construit, renovat și testat. Periplul printre probele și provocările competiției de toamnă Superblog s-a încheiat și vreau să vă mulțumesc pentru susținere și răbdare. V-am simțit aproape și m-ați ajutat să trec peste obstacolele din această perioadă, ba mai mult, am spart gheața și am luat și suta de puncte. Yeees! Nici nu mai contează premiul, apropo, niciodată nu mă uit la premii, contează punctajul maxim. Și locul din clasament este unul bunicel.  Se putea și mai bine, știu, întotdeauna este loc de mai bine, dar am convingerea și totodată mulțumirea că pot. Restul sunt detalii.

Gata, m-am bucurat, v-am spus și vouă, v-am mulțumit, trecem mai departe. Vă voi povesti în câteva cuvinte ce înseamnă pentru mine Superblog, cu atât mai mult cu cât se află în prag de sărbătoare. Și, nu, nu de sărbătoarea de final a fiecărei ediții este vorba și nici de sărbătorile de iarnă care se apropie.

Superblog împlinește zece ani – este o vârstă, trebuie să recunoaștem, nu-i așa? Fără Claudia și Albert însă, cel mai probabil Superblog nu ajungea la această vârstă. Implicarea și pasiunea, munca și răbdarea, mai ales a Claudiei :), au transformat Superbog  în cea mai longevivă competiție de acest gen.

Oameni, totuși

Am intrat pentru prima oară în competiție anul trecut și m-a incitat într-atât încât am spus da și ediției de primăvară. Am învățat mult(e), mi-am făcut prieteni online și câțiva chiar offline. Ca peste tot sunt oameni și oameni, unii mai cârcotași, unii mai haioși, unii de treabă, unii mai puțin, ca-n viață. Pentru mine însă, Superblog a fost un pas mare pe drumul meu ca blogger, iar experiența s-a adăugat ca o filă într-o carte. La ceas aniversar, așa se spune nu?, urez oamenilor din spatele competiției, multă putere de muncă, mult succes și la muuulți ani. Pentru Superblog, am o singură urare: La mulți ani, de zece ori zece!

Aniversare

Această ediție a fost una aniversară și, echipa a vrut și a reușit să o transforme într-una atipică. Mai este puțin până la finalul-finalului, mă refer desigur la Gala premiilor Superblog, dar păstrăm puțin suspans până la dezvăluiri.

Silvia Puiu – Rayuela 

Editia SuperBlog 2018 a fost o provocare pentru mine. Recunosc ca nu am avut timp pentru documentare si majoritatea articolelor au fost scrise in maxim o ora. Singura proba care mi-a placut este si cea la care am castigat – Bursa Binelui de la BCR. Acolo, am dezvaluit un secret, care a ramas secret 🙂 Am simtit dorul unui sponsor cu carti, deoarece iubesc cartile foarte mult, fiind singurul lucru la care salivez la propriu. A fost o editie calma, nu m-am stresat pentru note, nu am facut contestatii. Asta pentru ca am lasat pasiunea si sufletul la o parte. A fost mult mai bine. Am observat ca notele sunt la fel ca atunci cand puneam suflet. In schimb, acum, am economisit timp, energie, nu m-am mai stresat. Locul 46 se datoreaza nu notelor mici, ci notelor foarte apropiate si putin departajate. Scorul 2389 pe 26 probe inseamna cam 92 nota medie.  

La final, La multi ani SuperBlog si distractie placuta participantilor la gala! 

Dana Mierlut – danamierlut

Cu toate că am aflat despre concurs în urmă cu un an, a fost prima mea participare. Spun „prima”, deoarece cu siguranță nu va fi şi ultima.
SuperBlog a însemnat pentru mine (re)descoperire, creativitate și provocare. Nu am câștigat premii fizice, însă au compensat cele spirituale, ca să zic așa. Încă de la început am spus că e o competiție cu mine însămi, o competiție cu privire la talentul meu. Am vrut să văd dacă scrisul este sau nu de mine. Mi-am demonstrat mie că pot.
Mă bucur că am câștigat experiență și am cunoscut oameni minunați. SuperBlog e o comunitate frumoasă, plină de viață, amuzament și camaraderie. Chiar dacă unii au vechime și lucrează cot la cot de ani, nu m-am simțit nicio clipă exclusă. În schimb, am intrat într-o echipă dinamică, una din care nu plănuiesc să plec prea curând.

Abia aștept să ne recitim ediția viitoare! 🙂 Mulțumesc mult pentru oportunitatea de a scrie încă o dată despre această competiție incredibilă!

Sărbători fericite și spor în toate!

Mona Rusinescu – O carte nescrisa

Să crești, să înveți, să te autodepășești. Toate, într-un test de anduranță, care îți va testa limitele, pasiunea, răbdarea și toleranța. Dar care te va face să crezi că poți, să vezi că merită! Asta este, pentru mine, SuperBlog. O ocazie să dau contur viselor și din care plec mereu alături de oameni talentați și cu sufletul încărcat de respect și admirație.

Claudia Maria Rusu – Drumul vietii 

Primele articole le-am scris pe fugă din cauza faptului că am început concursul cu întarzâiere și nu am vrut să iau penalizare (se penalizează cu 10 puncte fiecare zi de întârzâiere a predării articolului). Apoi am fost plecată într-un weekend la Brașov, la Arena Bucătarilor, la invitația Selgros România și evident că nu am putut scrie lejer, din timp, așa că, atunci când am revenit acasă am fost nevoită să scriu 2 articole unul după altul. 

De multe ori am vrut să renunț. Fie din cauză că nu înțelegeam prea bine enunțul probei, ce se cere, ce s-ar dori să scriem. De multe ori nu am înțeles felul în care s-a făcut notarea așa că nu am putut să-mi dau seama unde am greșit, ce am greșit și ce pot face ca să îmbunătățesc felul de a scrie.

Din păcate, nu există posibilitatea cererii unui feedback. Există doar posibilitatea de a contesta nota pentru a fi mărită. Însă numărul contestațiilor este foarte mic comparativ cu numărul probelor. Ai dreptul doar la 3 contestații iar probe sunt 26!

Însă mi-au fost alături, la început Valy și apoiEva Anca de care m-am apropiat foarte mult pe timpul competiției și căreia trebuie să-i mulțumesc pentru că nu m-a lăsat să renunț în zecile de momente în care am vrut să fac asta la gândul că eu nu știu să scriu, dar și pentru că m-a ajutat la corectarea articolelor. Am avut mare bază în ea pentru că lucrează ca și editor la editura Petale Scrise. Multumesc mult, Eva Anca! Fără tine nu cred că Drumul vieții ar fi reușit să fie finalist! ?

Bun… povești, povești, că eu sunt vorbă lungă, dar nu ați vrea să și vedeți cu ce articole am participat la concurs și, mai ales, ce note am luat? Apoi o să vă spun și pe ce loc am terminat competiția. Drumul Vieții a terminat compeția pe locul 19 dintr-un total de 175 de bloguri înscrise din care doar 66 au reușit să fie bloguri finaliste, adică au reușit să se înscrie efectiv la toate probele. Statisticile spun că, per total, în acest concurs au fost înscrise 2500 de articole. Am reușit să luăm și o mențiune cu articolul Cu pisicile la veterinar fără teamă de halat, care a fost notat cu 97 de puncte. Așadar, pisicuțele ne-au purtat noroc, mai ales că eu am fobie de halatul alb și inițial am zis că renunț la a scrie pentru această probă.

Pentru mine, personal, aceasta este o foarte mare realizare și nu pot decât să mă mândresc cu ea. Am muncit mult, m-am implicat emoțional foarte mult deși știu că nu ar fi trebuit, m-am bucurat de fiecare notă mare, am plâns pentru fiecare notă mică, am fost dezamagită de unele jurizări, am descoperit bloguri noi pe care am să revin cu drag, am cunoscut o gașcă de oameni veseli (adunată la un loc pe grupul de Facebook Superblog) am învățat din greșeli și, în final, pot spune că participarea la o astfel de competiție este o experiență care merită trăită.

Concluzii după SuperBlog 2018

În încheiere cred că ar trebui să trag și niște concluzii. poate să dau și niște sfaturi pentru cine se gândește să participe la acest frumos concurs de scriere creativă.

Mi-a plăcut organizarea. La orice oră din zi (chiar și din noapte) Claudia Pătrașcu este lângă tine să te lămurească, să îți dea sfaturi, să răspundă la întrebările pe care le ai referitoare la probele din concurs. Probele sunt anunțate pe grup imediat ce apar pe site, deci e suficient să fii membru al grupului ca să fii la curent. Și nu doar atât! Claudia îți și aduce aminte când expiră o probă și că ar trebui să te apuci de scris (dacă nu ai făcut-o încă) și mai vrei să participi.

Mi-au plăcut unele probe. Cele cu care am rezonat. La altele, văzând enunțul, cerințele, sponsorul am zis că nu e de mine, că nu pot să scriu la acea probă pentru că habar nu am ce aș putea zice. Apoi mi-au venit idei și a fost chiar o plăcere să scriu. Un exemplu este articolul Povestea celor 3 purceluși și a unui certificat energetic șugubăț. Momentul în care am văzut ce se cere a fost unul de cumpănă. Mi-am zis că eu nu știu să scriu așa ceva dar uite că până la urmă am putut și chiar m-am distrat scriind-ul. Never say never!

Nu am înțeles cum au fost făcute unele jurizări. Și nu mă refer acum la notele mele ci la felul în care au fost punctate unele articole câstigătoare. Atâta timp cât există niște baremuri de punctaj în funcție de anumite criterii, tu ca juriu ar trebui să le respecți.

Respectându-le, îi respecți pe toți ceilalți concurenți care și-au pierdut din timpul lor și au folosit din energia lor pentru a scrie despre tine și ți-au făcut cunoscut pe blogul lor produsul/proiectul pe care ai dorit să-l promovezi. Nu o să dau nume pentru că nu e relevant în context. Dezamăgitor a fost și faptul că persoanele din juriul la care mă refer au fost persoane din staff-ul de PR de la firma respectivă.

Am avut și dezamăgiri referitoare la notele mele. Prima a fost acel punctaj 75, unde am făcut și contestație. Nu am putut fi de acord în totalitate cu răspunsul sponsorului dar mi-am asumat greșelile. Rămân însă cu un gust amar pentru faptul că nu ar fi trebuit să îmi scadă puncte pe motiv că am reclame de la Adsense pe blog. Nu este sigurul blog cu astfel de reclame și nici primul sau ultimul sponsor pentru care scriu. Dar nimeni până acum nu s-a plâns de existența reclamelor pe blog și nu cred că acest fapt ar trebui să influențeze o jurizare.

O altă dezamăgire a fost legată de jurizarea articolului O dimineață perfectă cu Hurom. Aici am luat 95 de puncte. Pare mult dar comparativ cu notele celorlalți concurenți acest 95 a fost mic. Am făcut contestație și am aflat că mi s-au scăzut 4 puncte din baremul de la ”creativitate și originalitate” pentru că:

”Articolul tau a respectat in mare parte criteriile impuse, dar ne-ar fi placut sa scrii in asa fel incat sa fie credibil, sa iti captezi si sa iti convingi cititorii. Noi, din perspectiva de cititor, nu am intelege ce anume este ficțiune: dimineata descrisa sau detaliile despre storcatorul Hurom.”

Fiind o persoană destul de cunoscută pe nișa culinară nu am putut să fac afirmații de genul ”am”, ”folosesc” ”îmi place cum funcționează” ”e la mine în bucătărie”, ”îl recomand”etc și a trebuit să îl scriu altfel. Și nu a plăcut.

Mie una, faptul că acest articol a avut foarte multe reacții pe Facebook , îmi sugerează că a plăcut, că lumea l-a citit, că a fost credibil. Au fost articole care au luat note mai bune dar reacțiile venite din Social Media au fost modeste.

Sugestii pentru viitoarele ediții

Aș recomanda sponsorilor ca pe viitor să respecte baremul de notare iar cei ce consideră că nu pot juriza să ceară sprijin din partea organizatorilor. Eventual să solicite ca din juriu să facă parte cineva din partea Superblog, cineva care să aibă experientă. Mi-a lăsat o impresie foarte bună jurizarea de la proba pentru care am scris articolul ”Nunta perfectă nu e doar un vis” și vreau să-i mulțumesc lui Dan Coșcai pentru răspunsul elegant pe care mi l-a dat la contestație și modul în care a făcut jurizarea.

Aș sugera organizatorilor ca pe viitor, pentru a fi de ajutor și celor care nu au intrat în competiție doar pentru note sau premii ci ca să-și îmbunătășească stilul, să dea posibilitatea contestării mai multor probe. Sau, eventual, posibilitatea solicitării unui feedback oficial. Una peste alta, cu bune cu rele, SuperBlog este o competiție la care merită să participi dacă ții cont de faptul că se adresează celor care pot scrie articolele ca și cum ar fi copywriter, adică să se poată plia pe tema cerută de sponsor. Nu poți face asta, riști să fii depunctat. Superblog este o competiție care te poate ajuta să înveți să scrii mai bine și să te autodepășești dar trebuie să ai și puterea de a-ți asuma greșelile, de a învăța din ele și de a nu uita că, în final, creativitatea este relativă și gusturile/ viziunile fiecărui sponsor diferă.

Ioana S – Cafeneaua consumatorului 

Pentru mine, a fost cea mai provocatoare ediție SuperBlog de până acum. Am scris mai mult, mai informat și chiar am urmat sfaturile oferite de bloggerii premianți. După câteva punctaje slabe, am contestat notele și am primit un feed-back care mi-a folosit la următoarele probe din concurs. Mulțumesc sponsorilor pentru răspunsurile chibzuite, care m-au ajutat să scriu mai bine! Am citit articolele câștigătoare și am fost suprinsă de creativitatea acestora. O fotografie prelucrată, un videoclip montat cu talent, întâmplări imaginare sau reale scrise cu talent, m-au determinat să muncesc mai mult și mai serios la propriile articole. Mi-am luat și doza de umor nonconformist și inteligent, deci mă declar impresionată de textele pe care le-am citit în această ediție.

Încet-încet, la SuperBlog s-a format o comunitate de bloggeri care scriu foarte bine indiferent de temă, care se mulează pe cerințele sponsorilor și își păstrează stilul deja inconfundabil de a aborda o tematică. Îi admir pe toți participanții, fără a numi pe nimeni în particular. Acest concurs de blogging creativ este reușita tuturor, câștigători și perdanți, finaliști și nefinaliști, mulțumiți și nemulțumiți. Dar fără aportul sponsorilor care cred în puterea cuvântului scris în online, nu s-ar fi format această adevărată școală de blogging creativ. La SuperBlog nu ai cum să te plictisești dacă te interesează să înveți să scrii. În fiecare ediție apar voci noi, iar cele vechi suprind prin capacitatea de a se reinventa. Le mulțumesc tuturor pentru tot ce am învățat despre mine și despre ceilalți în această perioadă intensă.

Sper să ne vedem cu bine la următoarele ediții, să scriem din ce în ce mai bine, mai emoționant și mai creativ.

Georgiana Mihaila – O pisica neagra

După numai trei participări la SuperBlog, m-am trezit în vâltoarea competiției ca sponsor. Era decembrie 2016. De atunci, am rămas blogger partener, deși m-am gândit deseori că mi-ar plăcea să fiu din nou „în ring”. Al scrisului, bineînțeles. Am așteptat acel „zvâc” până pe 30 septembrie 2018. Era duminică. După-amiază. Simțeam deja primul „deadline”. Și m-am înscris. Îmi era teamă. Nu de ceilalți, ci de mine însămi. Dacă nu voi avea timp? Dacă îmi vor lipsi ideile? Dacă mă plictisesc pe parcurs? Am lăsat totul deoparte și am început. Au fost două luni nebune, așa cum am tot spus. Am pierdut nopți, am umblat pe străzi să surprind cele mai bune imagini (atunci când proba o cerea), am filmat prin Herăstrău cu dinții clănțănind (eram doar în cămașă „să se vadă bine” la cameră, dar vremea era de geacă și ceva în plus :D), am editat, am scris, am postat. Am avut dăți în care nu m-aș mai fi ridicat dimineața din pat, dar nici jobul nu așteaptă „să-mi vină mie cheful”. Apoi, în două luni au tot apărut situații neprevăzute. Se pare că le-am gestionat cu succes, într-un final.

Așa cum mă știu toți din jurul meu, îmi place să spun lucrurilor pe nume, fără a leza pe cineva (nu-mi plac conflictele, dar nici nu mă dau înapoi atunci când trebuie să-mi scot gheruțele). Așadar, mă felicit pe mine, în primul rând! Sunt mândră de acest trofeu, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o ediție aniversară SuperBlog!

Dragi finaliști, vă felicit și pe voi pentru ambiția de a duce la bun sfârșit acest concurs, pentru perseverență și răbdare! Mi-am menținut pe tot parcursul competiției ideea cu care am început concursul: nu am citit articolele înscrise (decât cu mici excepții, iar acelea au fost după afișarea notelor). Nu am vrut să fac comparații pentru că mi-aș fi consumat energia degeaba. Și chiar aveam nevoie de ea! ?ￂﾠNu terminam bine de înscris o probă că deja mă gândeam la următoarea. Și oricum, nu m-a interesat niciodată capra vecinului. Doar pisicile lui! :)) Revenind, voiam să vă spun că vă voi descoperi pe rând de acum încolo. Felicitări și celorlalte două fete de pe podium – Simona Oxana Rușinescu și Oana Andreea Răcaru. Bineînțeles, felicitările ar putea merge până la cel de-al 66-lea finalist, dar asta am mai zis o dată. ?

Sponsorilor le spun că bloggerii și-ar da interesul mult mai mult, dacă notarea ar fi pe măsura efortului lor. Este greu să jurizezi (știu și eu acest lucru), dar și răsplata va fi pe măsură – contestații mai puține (spre deloc), mai puțini bloggeri „răzvrătiți” (deși cel puțin un nemulțumit va exista întotdeauna :)) ), o imagine mai bună vizavi de brandul pe care îl reprezentați. Ideea nu e numai despre SEO și cum scoateți premiile din gestiune, ci și despre ceea ce rămâne în urmă după implicarea voastră în competiție. Poate nu suntem bloggeri cu nume „mari”, dar suntem mulți (și dăștepți), iar asta este destul. Zic eu.

Claudia, Albert, ce să mai zic? Ceva din ce nu ați mai auzit până acum (de sute de ori)… Sunteți niște oameni minunați, cu o răbdare fantastică și cu un profesionalism (din ce în ce mai) rar întâlnit. Vă mulțumesc că ați creat această competiție, că mi-ați acordat această șansă (mie și altor mii de participanți) să-mi testez limitele, să-mi exersez „pana” și să mai și câștig câte ceva, pe deasupra! Vă mulțumesc pentru tot!

Acestea fiind scrise, de-abia aștept să plec la Brașov! Peste numai câteva ore, voi fi în drum spre trofeul meu drag! Revin cu impresii și poze, ăfcors.

La mulți ani, SuperBlog! >:D<

Eva Anca – Randurile Evei

Vă spuneam la începutul lunii septembrie că a sosit momentul pentru o nouă provocare și anume, să particip la SuperBlog 2018. Spuneam atunci că dintr-un impuls de moment, am luat această decizie. Dacă la început nu știam cât de bună a fost decizia de a participa la o competiție de blogging creativ, vă spun că nici azi nu sunt cu mult mai lămurită, dar sunt sigură de un lucru: a meritat!

De ce? În primul rând, pentru că am avut ocazia să cunosc și alți oameni și să descopăr bloggeri talentați. Dar, mai mult decât atât, competiția mi-a dat ocazia să leg prietenii mai strânse cu două dintre bloggerițele pe care deja le consideram prietene – Claudia Vasilache și Cătălina Coman. (Fetelor, fără voi, nu știu dacă reușeam să duc competiția la bun sfârșit! Vă mulțumesc!) Deși vorbisem cu Claudia și înainte de competiție, îndrăznesc să afirm că aceste 2 luni ne-au apropiat și ne-au ajutat să ne cunoaștem mai bine. Chiar mă gândeam la un moment-dat, pe măsură ce competiția se apropia de final, că îmi vor lipsi discuțiile cu ea – amândouă avem lucrul nostru, proiectele care ne țin ocupate toată ziua. Dar Claudia a venit cu soluția salvatoare – am devenit colaboratoare pentru blogul ei, Lecturi și Arome – și acum vorbim în continuare în fiecare zi, exact ca pe parcursul celor 2 luni de SuperBlog 2018.

Acum, că am ajuns la final, vă pot spune contextul inițial în care am decis să particip la competiție. Eram proaspăt mutată cu soțul și fetița în alt oraș – orașul meu natal, de altfel, stăteam încă la mama și aveam casa în renovare atunci când am scris articolul prin care îmi anunțam participarea la SuperBlog 2018. Discutând cu soțul meu, mi-a zis că va fi în regulă, vom reuși să ne mutăm în noua noastră casă până la 1 octombrie, când avea să înceapă competiția, astfel că voi putea scrie liniștită, fără să mai alerg de la apartament la casă. Nu am reușit să ne mutăm până la jumătatea lunii noiembrie, când competiția se apropia deja de final. Așadar, provocarea a fost cu mult mai mare decât m-am gândit inițial.

Ce mi-am propus și cum a ieșit

Fiind la prima mea participare la o competiție de blogging, am avut emoții și îndoieli, deopotrivă. Știam că participă unii dintre cei mai buni bloggeri și nu o dată m-am întrebat ce am avut în cap când m-am înscris. Astfel, mi-am propus două lucruri și unul bonus, opțional:

1. Să duc competiția la final, scriind la toate probele obligatorii.
2. Să termin competiția în top 50.
3. Bonus – să câștig măcar o mențiune la una dintre probe.

Am reușit tot ce mi-am propus:

1. Am scris la toate probele obligatorii.
2. Am încheiat competiția pe locul 27 în clasamentul general final.
3. Am câștigat locul 2 la una dintre probe.

Poate o să vi se pară că locul 27 este nesemnificativ, dar pentru mine, este excelent. O să vă explic de ce, spunându-vă câteva date despre participarea la SuperBlog 2018.

• SuperBlog 2018 a fost ediția aniversară de 10 ani
• S-au înscris 175 de bloggeri, dintre care 156 au scris la cel puțin o probă
• Au fost 66 de finaliști, adică participanți care au scris la toate probele din competiție
• Competiția s-a desfășurat pe durata a două luni
• Au existat 26 de probe, fiind anunțată câte o probă nouă în fiecare luni, miercuri și vineri din cele 2 luni

Am încheiat competiția cu un total de 2432 de puncte. Cea mai mare surpriză a venit la cea de-a cincisprezecea probă, unde articolul mi-a adus 99 de puncte și un frumos loc 2. Este adevărat că, de îndată de am văzut că avem ca temă să scriem despre Japonia, am știut că asta va fi proba mea preferată din întreaga competiție. Dacă citiți articolul, veți descoperi și de ce.

Am avut câteva probe la care punctajul m-a adus imediat sub limita premiilor, dar este în regulă, pentru mine a fost un sentiment înălțător să știu că am fost punctată atât de aproape de câștigători. De asemenea, am avut o probă care a fost notată cu doar 73 de puncte. În urma contestației, am mai primit 14 puncte în plus. Ce m-a deranjat la această jurizare a fost faptul că au argumentat nota inițială ca fiind mică din cauză că nu au observat link-urile obligatorii din articol. Apoi, au zis că m-au depunctat la partea de gramatică. De asemenea, la încă o contestație a fost argumentată nota ca fiind scăzută pentru greșelile de gramatică. Ar fi perfect în regulă și zău că aș înțelege asta, pentru că nu consider că sunt perfectă, deși mă străduiesc, dar au fost probe la care articolele câștigătoare avea greșeli încă din prima propoziție – greșeli evidente, care sar în ochi. Și totuși, unele articole de acest gen au fost notate cu 100 de puncte.

Tocmai pentru că uneori se pot face greșeli în jurizare, cum a fost și în cazul meu, contestațiile sunt extrem de utile. Totuși, mi se par foarte puține cele 3 contestații pentru totalul de 26 de probe.

Sunt conștientă că noi, superbloggerii, putem fi dificili uneori și așteptăm prea multe explicații, dar ar fi extrem de util, zic eu, dacă s-ar putea explica la fiecare probă cum a fost dată nota inițială. Consider că, din moment ce există un barem de notare, acesta ar trebui respectat și ar fi ideal dacă, alături de notă, am primi și punctajul defalcat, în funcție de acest barem.

Gânduri la final de SuperBlog 2018

Au fost două luni lungi și grele, uneori epuizante. Am avut și momente când m-am întrebat de ce mai scriu, de ce am ales să particip și dacă nu ar fi mai bine să mă las de competiție și să îmi văd de ale mele. Dar, de fiecare dată când mă gândeam la asta, îmi aminteam că primul meu scop la înscriere a fost să duc competiția la final, indiferent de notele pe care le voi lua și de cât de greu mi-ar fi să scriu.

Cerințele probelor nu au fost întotdeauna ușoare și au fost probe la care nu am fost deloc sigură că am înțeles bine ce se cere. Totuși, consider că avantajul meu a fost că sunt obișnuită să scriu articole la cerere, pe baza unor cerințe specifice. Un alt atu al meu a fost că scriu destul de repede, astfel că am reușit să împac bine competiția cu timpul meu, de altfel destul de limitat.

Nici pentru organizatori nu trebuie să fi fost mai ușor decât pentru noi. Claudia Pătrașcu și Albert Budica au fost și ei super-ocupați în această perioadă și ne-au mai avut și pe noi, superbloggeri, cârcotași uneori, pe capul lor. Grupul dedicat, de care Claudia se ocupă excepțional, aș spune, a fost o oază de informație pentru noi. Atât Claudia, cât și unii sponsori, au stat la dispoziția superbloggerilor care au avut întrebări sau au cerut lămuriri suplimentare. La Claudia am apelat și eu, în privat, de câteva ori și mi-a răspuns de fiecare dată cu promptitudine. Pentru asta, mulțumesc! Și, mai ales, felicitări pentru organizare, implicare și devotament!

De câteva ori (a se citi suficient de multe ori) m-am întrebat dacă voi mai participa vreodată la SuperBlog. Adevărul este că nu știu. La această ediție m-am înscris din impuls și sunt convinsă că tot impulsul va fi cel care mă va determina să mai particip sau nu și la alte ediții. Aș spune că da, pentru că este ca un drog de care devii foarte repede dependent. Pe de altă parte, nu sunt convinsă că timpul și efortul merită, într-adevăr, punând în balanță cu satisfacțiile și beneficiile obținute.

Dar, de un lucru sunt sigură: nu regret deloc că am participat la SuperBlog 2018!

Lelia Madalina – La portile Antlatidei

23 octombrie 2018 – Noaptea în care Providența nu doar că m-a sfătuit, dar m-a și îndrumat să pășesc pe un drum, drum la care visam de copil.

De mică, am iubit „să rătăcesc” printre cuvinte, printre povești. De mică, am iubit să-mi aștern gândurile, trăirile, pe foile de un alb imaculat, ce parcă mă așteptau de fiecare dată, nerăbdătoare.

Însă așa cum un îndemn, o laudă îți poate da avânt, și o critică, mai ales la o vârstă fragedă, te poate îndepărta de la calea la care visezi.

Critica primită cu mult, mult timp în urmă, îmi răsună și acum în minte:

„E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune, 
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.”

(Mihai Eminescu – Criticilor mei)

Și totuși, nu m-am oprit niciodată din scris. Am scris pentru mine. Am scris când prea-plinul sentimentelor nu-mi mai dădeau pace cerându-și dreptul la a se așterne pe hârtie. Dar nu am mai arătat nimănui sau poate la prea puțini, ceea ce scriam eu.

Până în august 2018 când am decis să-mi fac un blog.

Ce nișă urma să aibă, sincer, nu am avut nici cea mai vagă idee. Doream doar să văd cum va fi primit scrisul meu de către cititori.

La început am scris articole despre subiecte care mi-au stârnit curiozitatea… până la data de 23 octombrie, când s-a deschis o ușiță ce avea să mă poarte spre o nouă aventură.

„Prima toamnă cu Superblog”, „ A sosit momentul pentru o provocare: Superblog 2018!”…. am citit în timp ce „răsfoiam” articolele de pe wordpress.

– Ce o fi oare acest Superblog? m-am întrebat eu, în timp ce-mi savuram țigara de la miezul nopții.

Am aflat repede din rândurile celor înscriși ce era, ce este, de fapt, Superblog!

Superblog înseamnă o super-competiție, în care, dacă-ți place să scrii, să fii creativ, original și pregătit de a primi și critici, ești binevenit!

Ți se oferă șansa să-ți prezinți talentul, prin intermediul textelor tale, și de asemenea, de a fi remarcat și de către sponsorii acestui concurs, sponsori care pe perioada desfășurării competiției, te vor provoca să scrii, într-un mod original, despre produsele lor. 

Dorința începea să prindă contur și în sufletul meu. Era o dorință amestecată cu teamă, cu neîncredere, dar era!

Am decis că n-am nimic de pierdut dacă încerc. Oricum startul fusese dat de la 01 octombrie, așadar, eu plecam cu un dezavantaj, neparticiparea la 11 probe, dar cum nu aveam idee ce va fi, mi-am zis „Hai! Ce o fi o fi!”

Condițiile de participare: un blog cu „vârsta” de minim 3 luni și cu un conținut de minim 20 de articole. Micul meu bloguleț era chiar la limită. Mi-l și imaginez, bătând din palme, fericit că va fi prezentat în blogosferă.

Alături de prietena ce mă ajută mereu să-mi pun gândurile în ordine, adică țigara mea, am redactat repede articolul în care-mi motivam înscrierea și doleanța să particip. Eram nerăbdătoare să primesc un feedback, dar până dimineață mai erau câteva ore bune, așa că am început să citesc textele de la probele anterioare.

Articolul Mirosul Dragostei, primul articol citit… m-a lăsat fără de cuvinte, a fost WOW! Felul în care a fost creat, emoția transmisă de fiecare cuvânt, a trezit în mine dorința de a compune la fel și speranța că, într-o bună zi, textele mele vor fi măcar pe sfert, la fel de bune, precum cele ale Simonei – Oxana Rusinescu, autoarea blogului O carte nescrisă. Dacă doriți să vă relaxați, să fiți purtați în alte dimensiuni, să vă delectați cu povești minunate, vă invit, cu drag, să accesați blogul Monei!

A doua zi am primit confirmarea că pot participa, din partea Claudiei Pătrașcu.

Claudia… cum aș putea exprima oare, în cuvinte, modul în care Claudia m-a îndrumat, m-a încurajat, m-a susținut… pe mine, o necunoscută, trezită în miez de noapte că vrea și ea la Superblog?

Tot Claudia a fost cea care a gestionat fiecare moment, discuție, situație, pe pagina de Facebook a concursului. Nu am avut încă plăcerea s-o cunosc personal, dar îi mulțumesc încă odată pentru tot suportul acordat și o admir pentru răbdarea, pentru viteza de reacție… nu a existat întrebare la care să nu primesc răspuns, aproape imediat! Mulțumesc Claudia, ești sufletul Superblogului!

Start la scris! Lista articolelor ce au transformat cuvintele în magie!

Cu permisiunea acordată și inspirată de rândurile Monei, am început să scriu.

Am scris cam în fiecare zi pentru că probele veneau una după cealaltă… nopțile mele, în toată această perioadă, s-au transformat în zile, dar aș lua-o de la capăt încă odată, la cât de palpitant a fost.

Nu am mai simțit fiorii așteptării unei note, din anii de facultate și de master. Cred că butonul F5 și-a pierdut arcul de pe tastatură, de câte ori l-am putut apăsa, iar telefoanele mele aveau deschise în Safari doar pagina cu Superblog.

Însă, în momentele în care literele nu doreau a se mai contopi între ele pentru a forma cuvinte, iar cuvintele refuzau cu impertinență de a mai forma propoziții și texte, lăsam totul baltă și citeam.

Nu, nu m-am apucat de citit vreo carte în această perioadă, însă am citit articolele minunate ale colegilor. Am descoperit texte inedite, texte haioase la care reveneam atunci când aveam nevoie să zâmbesc, texte asupra cărora au fost picurate bucăți din sufletele acestor persoane minunate!

Câteva mi-au rămas adânc întipărite în inimă și simt nevoia să le împărtășesc și cu voi. Merită să fie citite și apreciate!

Așadar, ordinea în care le-am descoperit:

• La masă cu Caragiale – textul Cristinei Chifu, autoarea bloguluiCristina din Moinesti. Tot de pe blogul acesteia am aflat și de o altă platformă, la care dacă ești bloger și dorești să scrii, te poți înscrie. Mulțumesc pentru informație, Cristina!
• Și că tot suntem la Caragiale, nu puteți rata blogul lui Emil Călinescu – Blogger cu greutate. Stilul lui Emil este unul de o fină ironie și autoironie, mesajele din textele sale nu te pot lăsa indiferent oricât de superficial ai fi. Emil este un Caragiale al timpurilor noastre.

Însă, Emil nu s-a mulțumit cu un singur blog, Emil are cea mai tare echipă blogosferică ce reunește 11 bloguri. Povestea acestora, narată magnific, o puteți găsi în articolul Cea mai tare echipa blogosferica. HalestEmil.ro.

Este aproape imposibil, dacă vrei să afli ceva dintr-un domeniu, să nu găsești informații în niciunul dintre blogurile lui. Prezentarea blogurilor, în ordinea stabilită, bineînțeles, de Emil, sunt: blogul politic, blogul de carte, blogul de teatru, blogul de film, La Stadion Cel mai frumos gol este cel inscris de echipa ta!, blogul Blond.ro, blogul CristianManea.eu, blogul Emil studentul minune, noul blog cu și despre mâncare HalestEmil, blogul cu numărul 10 și încadrat ca mijlocaș, EmilCalinescu.eu și cel de-al 11-lea, dar nu și cel din urmă, CEL MAI MINUNAT.EU BLOG.

Mi-ar plăcea, ca atunci când blogulețul meu va fi mai măricel, să îi solicit un interviu lui Emil. Fiind în blogosferă de 10 ani, consider că ceva sfaturi din partea lui, ar fi binevenite. În plus, eu sunt curioasă de povestea din spatele celor 11 bloguri și ale autorului lor.

Și articolul ce mi-a readus zâmbetul pe buze și mi-a amintit de niște personaje dragi ale anilor 2010-2011, este Mancati sanatos … ca sa nu ajungeti ca(t) mine!

• Trec de la ironia lui Emil către o altă autoare, Dana-Maria Jugăurs. Dana împreună cu blogul ei, Bibelou, fac o echipă minunată și nu numai în domeniul make-up-ului, nișa principală a blogului. Vă îndemn să-i citiți articolele, scrise cu haz și făcând haz de necaz în cele mai felurite situații. Articolul care m-a distrat cel mai mult, atunci când l-am citit, Fii un cumpărător isteț de Black Friday!
• Lăsând acum veselia și hazul la o parte, vă invit să trecem în tărâmul poveștilor împreună cu Dana Codori și al ei blog DanaCodori. Dana este și autoare de cărți cu povești pentru copii. Scrie minunat, povestirile ei sunt pline de tâlc și îmi doresc să vadă lumina tiparului cât mai curând. Este un drept ce și l-au câștigat prin înțelepciunea ce le caracterizează.
• Urmează, Radu Țuglea cu al său blog Dincolo de nori.Textul ce m-a purtat pe vechi meleaguri, direcționată fiind de o frumoasă zeiță, este Arc peste timp. Nu puteți rata acest text și nici blogul lui Radu!
• Tot despre povești, dar de data aceasta, despre povești de iubire, scrie și Alin Boncea, băiatul vesel și haios de pe rețelele de socializare, dar romantic incurabil, pe blogul său, Jurnalul de iubire.

Cu Alin m-am cunoscut virtual, iar amiciția s-a legat prin și datorită GIF-urilor. A fost o noapte foarte simpatică, iar mai apoi am cunoscut, virtual, și un altfel de Alin Boncea. Articolele lui vor vorbi singure, nu trebuie decât să-i accesați blogul. Eu să vă doresc „lectură plăcută!”

• Cluc Cristian a fost câștigătorul ultimei probe din cadrul ediției de iarnă a Superblog 2018. Articolul, Orizonturi largi descrie, ascunsă în poveste, realitatea actuală. După citirea acestor rânduri este imposibil să nu ne oprim măcar o clipă și să privim dincolo de confortul globurilor noastre de cristal, în care preferăm să rămânem.
• Nu pot încheia această listă fără a felicita și câștigătoarea acestei ediții, Georgiana Mihăilă, cea care stă în spatele blogului O pisică neagră. Pisicuța ei neagră și-a lăsat micile amprente nu numai în sufletele noastre, ci și în sufletele juriilor, ce au fost captivați de creativitatea și felul în care imaginația Georgianei, a construit textele.

Vă recomand însă, cu mult drag și blogurile celorlalți participanți. Din păcate, nu am reușit încă să citesc chiar tot și mă tem că sigur am omis din listă, cel puțin unul…

Evoluția unei Începătoare 

În ceea ce privește evoluția mea la acest concurs, poate pentru alții nu ar fi motiv de mândrie sau satisfacție, dar pentru mine este. Parcursul și rezultatul unor săptămâni minunate, alături de oameni talentați, la final se rezumă la:

– înscrisă în concurs cu numărul 172 dintr-un total de 175 înscriși și 155 de participanți, dintre care 66 finaliști (cei care au participat la toate cele 26 de probe)

– participare la 15 probe + 2 probe extra-concurs

– clasată pe locul 83, loc ocupat după înscrierea textelor la cele 15 probe

– câștigarea a 4 a premii

Primul premiu a venit chiar de ziua mea și a fost obținut chiar la prima proba pentru care am început să scriu. Nu-mi venea să cred! Niciodată nu am câștigat nimic și nici nu mă așteptam să câștig ceva… și atât de repede… bucuria a fost atât de fericită, dacă mă pot exprima în acest mod, atât de fericită că m-a regăsit și și-a făcut, din nou, culcuș la mine, aducându-mi încă trei premii, până la final. 

Planuri de viitor

După încheierea acestei super-competiții, prietenii m-au întrebat ce planuri am până la ediția din primăvară a Superblogului.

Lista conține trei scopuri, dar pe care doresc să le ating:

1. – trecerea blogului pe domeniu – undeva la final de decembrie 2018/ ianuarie 2019 este planificat acest pas
2. – personalizarea blogului printr-un logo care să mă reprezinte
3. – voi continua să scriu.

Am descoperit alte câteva platforme unde pot participa cu textele mele și, de ce nu, speranța că voi primi și cereri din partea a diverse firme.

De fapt, am primit deja solicitarea de a scrie un articol pentru o firma și care, astăzi, mi-a trimis deja email cu confirmarea plății pentru textul dedicat lor.

Deci pot spera, pot visa cu ochii deschiși… oricum la capitolul acesta mă pricep cel mai bine! ?

În loc de Final

Aripile pe care mi le-a oferit Superblog pe parcursul a 6 săptămâni, îmi doresc să le antrenez, să le fac puternice pentru a mă înălța ușor-ușor către cer. Voi fi însă atentă de a nu mi le arde, apropiindu-mă prea mult de soare. Am doar exemplul lui Icar, pe care nu sunt dornică de a-l urma.

Îmi doresc doar să-mi împlinesc visul, să fac ceea ce-mi place pentru că atunci mă voi recâștiga!

Știu că va fi nevoie de multă muncă, de ambiție, de determinare, dar sunt pregătită!

Mulțumesc tuturor celor ce au făcut și fac posibil, în continuare, ca un vis să fie transformat în realitate!

Mulțumesc familiei, prietenilor și iubitului ce m-au suportat în toată această perioadă!

Mulțumesc că exiști, Superblog!

O începătoare ce vrea să devină un Superbloger!

Felicitari tututor si va doresc sarbatori fericite!